Există cazuri când viaţa unui om poate fi salvată doar prin intermediul transplantului. În asemenea cazuri, cel mai greu e găsirea unui donator. Organul vânat îşi schimbă proprietarul contra unei sume fabuloase, mai ales în cazul donatorului viu. E de înţeles, pentru că omul va trăi în continuare cu lipsa acelui organ, ceea ce va influenţa clar calitatea vieţii sale.

În anumite situaţii cu totul speciale, donatorul va păstra organul vizat, acesta fiind doar "închiriat" pe un termen bine definit. În spatele tranzacţiei însă se ascund sume la fel de serioase. În acest tip de tranzacţie, potenţialii donatori pot fi doar femei (ce discriminare!), însă acest criteriu de selecţie e cât se poate de logic, având în vedere faptul că doar ele deţin acel organ căutat: uterul. Căci vorbim de o metodă prin care un cuplu îşi poate realiza poate cel mai mare vis al vieţii: va putea da naştere unui copil...

Există cupluri care se luptă de ani de zile pentru un copil, fără succes. Când nici fecundarea artificială nu ajută, singura lor şansă e găsirea unei mame doică. Dacă cuplul e dispus (şi capabil) să cheltuiască o mică avere pentru realizarea visului, şi are norocul să găsească o femeie dispusă pentru a îi ajuta, restul va fi doar o simplă intervenţie medicală. Un medic specialist va introduce ovulul femeii (fecundate cu sperma partenerului) în uterul doicii, aceasta din urmă angajându-se să poarte sarcina şi să nască copilul, după care să renunţe la nou-născut (din punct de vedere legal) în favoarea părinţilor naturali. Există însă un aspect numit "bioetica", generând reglementare diferită de la legislaţia unei ţară la alta.

Surrogate Mothers
Mama surogat e termenul pentru mama doică. Legislaţia unor ţări admite acest tip de fecundare, altele exclud, existând şi câteva ţări, în care nu e reglementată în nici un fel. În rândul acestor ţări se regăseşte şi România (nu e reglementat, deci nu e nici interzis...) Dacă însă un asemenea caz s-ar întâmpla în Italia, sub actualul regim juridic, ar trebui să fie înregistrată ca "mamă" cea din care se naşte copilul şi nu cea care a dat ovulul spre fecundare.
Considerând problematica etico-socială inerentă recurgerii la maternitatea "surogat", toate normativele existente, cu excepţia statului Arkansas (SUA), interzic contractele de înlocuire sau le consideră juridic non valide (Di Pietro: Analisi comparata).

Iată, care sunt obiecţiile specialiştilor
• practica e determinată de un contract între părţi, deci copilul va fi obiectul negociat al unui contract de vânzare-cumpărare
• uterul mamei surogat devine - la fel - obiect al unui contract de vânzare-cumpărare
• părinţii rămân străini de mama surogat, aceasta din urmă fiind cea care ajunge să fie intim legată de copil printr-o strânsă comunicare biologică, realizată în timpul sarcinii
• copilul va primi patrimoniul genetic de la două persoane (părinţii), însă sângele, nutriţia şi comunicarea vitală intrauterină, îl va lega de o altă persoană (mama surogat), aceastea având consecinţe şi la nivel psihic
• există posibilitatea pentru o serie de abuzuri atât în privinţa vieţii de căsătorie, cât şi a copilului, care este practic tratat ca un exemplar animal şi nu ca o persoană ce are dreptul de a-şi recunoaşte proprii părinţi şi de a se identifica, normal, cu ei
• nu există garanţii ca, după naştere, mama surogat să renunţe la nou-născut
• nu există însă garanţii nici de cealaltă parte: în cazul unui copil născut cu anomalii, din partea părinţilor există riscul renunţării la copilul "comandat".

Vei găsi desigur ţări, ale căror legislaţie nu e atât de riguroasă, încât să pună accent pe aceste obiecţii. Ori, în cazul acestor ţări există şi alte aspecte importante: sărăcia.

Clinica Kaival
Dacă spun Anand, India, probabil te vei gândi la Viswanathan Anand, celebrul şahist, mare maestru internaţional care ocupă prestigiosul loc 2 pe clasamentul Federaţiei Internaţionale de Şah. În contextul acestui articol, Anand va căpăta alt conţinut. În India există o localitate cu această denumire, iar Kaival Hospital care se regăseşte în acest oraş e vestit de numărul mare de practici ai uterului închiriat. Specialiştii acestei clinici caută mame surogat pentru perechi nefertile sosite din diferite părţi ale lumii, asistând şi monitorizând sarcina până la sfârşit, oferind totodată garanţii juridice pentru ambele părţi. În această instituţie au născut deja 40 de mame surogat, iar numărul femeilor însărcinate în acest moment este la fel de impresionant: 55. Ele sunt internate într-una dintre clădirile anexe ale clinicii, unde beneficiază de asistenţă medicală nonstop, şi de condiţii de igienă şi nutriţie categoric peste nivelul caracteristic pentru această ţară. În India, această practică a fost legalizată în 2002. Aici se întâlneşte practic dorinţa unui cuplu mai bogat de a realiza un vis (penttru ei această practică reprezentând ultima soluţie), cu aspiraţia localnicilor la o viaţă mai bună.

Mamele surogat sunt selectate cu meticulozitate de specialiştii clinicii conduse de Nayna Patel. Condiţiile de bază sunt vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani, starea de sănătate impecabilă, respectiv existenţa a minimum 1 copil propriu. Suman Dodia, în vârstă de 26 de ani are trei copii. I-a născut acasă, fără să fie consultată de un medic în timpul sarcinii. Acum însă totul se întâmplă altfel. Ea a acceptat ovulul fecundat al unui cuplu britanic. E internată în clădirea clinicii, sub observaţie medicală şi supravegherea continuă a unei "foste" mame surogat. În clădire există reguli stricte, dorind să garanteze siguranţa sarcinii. Nutriţia mamei surogat e controlată de aceste reguli, la fel ca timpul ei liber. Căci musafirii clinicii sunt înscrişi la cursuri de limba engleză şi de operator-calculatoare. Să nu se plictisească...
Suman Dodia va cumpăra o casă din cei 10.000 de dolari, pe care ii primeşte contra serviciilor sale. Această sumă îi va schimba esenţial calitatea de viaţă.